Despre noi

Biserica reformată din orașul Huedin, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-A-07679 este cel mai impozant locaș de cult medieval din regiunea Călata.

Clădirea era înconjurată până la sfârșitul secolului al XIX-lea cu un zid de incintă pe plan ovoidal apărat de două turnuri, care a fost demolat în 1882. Astăzi biserica este înconjurată de un gard metalic scund, aproape pe traseul vechii incinte. Potrivit obiceiului medieval, în jurul clădirii era un cimitir, din care câteva monumente funerare valoroase din secolele XVII-XVIII. au fost depuse în parterul turnului.

Volumetria bisericii este compusă din turnul vestic masiv, din nava alungită și din corul mult mai înalt decât nava.

Turnul de plan pătrat este doar cu puțin mai îngust decât nava, zidurile sale masive și ferestrele mici indică clar că odinioară a avut un rol defensiv. Turnul este accesibil printr-o arcadă semicirculară deschisă prin peretele de sud, având ancadrament simplu din piatră pe amândouă laturi ale golului.

Coiful turnului este tipic pentru arhitectura din regiunea Călata, are plan pătrat, este învelit cu șindrilă, având patru fiale la colțuri, și se ridică de pe un târnaț deschis prin „arcade” de lemn pe fiecare latură, care este și etajul clopotelor.

Nava dispune de două accese sudice, precedate de porticuri. Porticurile au acoperișuri în trei ape, învelite cu șindrilă. Acoperișul navei este în două ape, învelit de asemenea cu șindrilă. Volumetria navei este una dintre cele mai interesante probleme ale istoricului acestei biserici: proporțiile alungite în direcția E-V (7,77 / 27,02 în interior, aprox. o proporție de 3,5 între lățime și lungime, cf. fig. 4.) sunt neobișnuite la arhitectura medievală.

Corul elegant, mult mai înalt decât nava, are un plan alungit, poligonal, tipic medieval. Pe plan se observă că lățimea navei este aproape egală cu cea a corului, (7,68 respectiv 7,76 m), însă axa corului se situează cu mult la nord față de axa navei (cu aprox. 2,55 m.).

Corul este accesibil din navă prin arcul de triumf, mai înalt decât nava. Acoperișul corului, învelit cu șindrilă, urmărește planimetria poligonală a spațiului, are o latură înclinată și spre vest. Pe una dintre ilustratele de epocă se observă inscripția de an 1891 pe latura estică a acoperișului, indicând o reparație a învelitorii. De asemenea se vede că partea superioară a ferestrelor mai înalte (zona cu mulurile gotice) a fost închisă prin zidărie.

Cele patru fațade ale turnului construit din piatră nefasonată (dar blocuri fasonate la colţuri!) sunt în mod firesc asemănătoare, dar nu identice. Fațada estică este acoperită aproape integral de navă. Fațadele de N și S mai dispun de rămășițele profilaturii de soclu. Brâul median profilat din piatră, care marchează limita dintre parter și primul etaj se observă pe fațadele de N, V, și S.

În axa centrală a fațadelor găsim goluri. Fațadele de N și S sunt asemănătoare și prin faptul că la parter dispun de câte un acces larg, semicircular, cu ancadrament de piatră având o profilatură simplă, cu muchie teşită doar la arc. Poarta nordică ulterior a fost obturată.

De la etajele interioare se deschid câte două ferestre înguste spre fiecare latură. Dinspre etajul 1. se deschide o fereastră îngustă cu închidere în arc frânt spre fiecare latură, mai puțin spre E, unde găsim un acces.

Dat fiind rolul original defensiv al turnului, aceste ferestre sunt interpretate ca și guri de tragere.

La etajul 2. al turnului se deschide spre laturile de S, V și N câte o fereastră puțin mai lată, cu închidere triunghiulară tencuită, și cu fusuri de piatră profilată.

Deja pe parapetul „târnațului” coifului de turn, pe laturile de S și N se văd cadranele orologiului turnului, de formă pătrată. Menționăm faptul că sub cele două cadrane, pe zidul de turn se deschid două orificii mici, de formă pătrată, care sunt prea mici să fie ferestre (pe releveele actuale sunt indicate ca şi „guri de aerisire”). Pe câteva reprezentări arhivă ale bisericii se observă clar că pe ambele fațade cadranele originale erau mai jos. Astfel, presupunem că orificiile erau prevăzute pentru axele orologiului, care mișcau acele ceasului.

Datorită particularităților terenului, descrise mai sus, fațada vestică a turnului are un soclu mult mai adânc decât soclurile de N și S: această fațadă era „liberă” și în perioada existenței incintei fortificate, în interiorul căreia s-a acumulat solul, iar concomitent drumurile înconjurătoare au fost adâncite.

Fațada sudică a turnului conține una dintre principalele intrări ale bisericii. Intrarea este semicirculară, dispune de ancadrament de piatră, cu muchie teșită doar la nivelul arcului. Ferestrele etajului sunt asemănătoare cu cele de pe celelalte fațade, însă fereastra superioară are închidere în arc frânt și nu triunghiulară.

Fațada nordică a turnului, este foarte asemănătoare cu cea sudică. Prin poarta obturată s-a deschis o fereastră îngustă cu închidere triunghiulară. Din soclul medieval profilat nu se mai poate recunoaște nimic, și se pare că soclul a fost rezidit în totalitate. Cadranul orologiului este într-o stare mult mai degradată decât cel sudic, şi a primit un înveliş de scândură.

Peretele sudic al navei este una dintre cele mai noi părți ale clădirii, deoarece s-a ruinat cu ocazia cutremurului din 1765, și a fost reconstruit aproape în totalitate în 1772. Pe baza unei table comemorative a fațadei sudice și a inscripției intrării de pe aceeași fațadă construcția a fost executată de acel Ferenc Pámer (Franz Bämmer) care a luat parte și în construcția castelului Wesselényi de la Jibou.

Colțul estic al fațadei se alipește contrafortului corului. Contraforții (care au acoperișuri în pupitru) sunt de fapt la sferturile laterale ale fațadei, iar în axa centrală este amplasată tabla comemorativă a reconstrucției din secolul al XVIII-lea

Prin cercetări de parament s-a observat faptul că zidul navei nu este întrețesut cu peretele corului, și capătul estic nu este construit din blocuri fasonate de piatră

Pietrele fasonate de la colțul opus ar indica faptul că acolo zidul medieval s-a păstrat pe întreaga înălțime, însă în interior s-a descoperit o fisură adâncă între peretele de sud şi de vest a navei, care este un semn al perioadelor diferite de construcţie.

Cele mai proeminente elemente ale fațadei sunt cele două porticuri de zid, asemănătoare ca volumetrie și ca tratare arhitecturală. Porticul vestic are câte o deschidere semicirculară pe fiecare latură liberă, și dispune de o cornișă profilată.

Porticurile nu sunt întrețesute cu peretele sudic, sunt ulterioare față de zid, însă nu se cunoaște cu exactitate datarea lor (apar deja pe desenul lui Bunyitay, 1883), deci s-au creat cândva în secolul al XIX-lea

Fațada sudică are patru ferestre semicirculare, la distanțe egale, cele două laterale sunt chiar în axa porticurilor, cele două centrale flanchează tabla comemorativă. Ușile din cele două porticuri sunt destul de asemănătoare, dispun de ancadramente de piatră simple.

În axa centrală a fațadei s-a amplasat tabla comemorativă de mărime relativ mică, despre reconstruirea fațadei (fig. 24.). Tabla este din piatră, are profilatură doar pe partea superioară – nu excludem că profilatura este refolosită din soclul vechi al navei, deoarece se aseamănă cu soclurile medievale. Textul inscripției în limba maghiară a fost gravat, literele sunt pictate cu negru: A TEMPLOMNAK • E • DÉLI RÉ/SZÉT • A • BÁNFI • HUNYADI • RE/FORMATA • EKLÉSIA • A • NAGY/ DRÁGASÁG • SOK • TERE • ÉS •IN/SÉG • KÖZÖTT • FUNDAMENTOMÁ/BOL • UJRA • ÉPITTETTE • BUZÁS/ ISTVÁN • BIRÓSÁGÁBAN • MAJTI/NI • SZABO • JÁNOS • ÉS • ILLÁNA JÁ/NOS • EGYHÁZFISÁGOKBAN • 1772. (Această parte sudică a bisericii comunitatea reformată de la Huedin în mare scumpete, greutate și sărăcie din fundație a reconstruit în timpul judelui bisericesc István Buzás, și al curatorilor János Szabó și János Illána., lb. magh.).

Peretele nordic al navei – conform cercetărilor arheologice – este partea cea mai veche parte a bisericii, sub jumătatea estică căreia s-a păstrat și fundația unui zid mai vechi, probabil din antecedentul romanic al clădirii. Peretele este articulat de trei contraforți masivi, aproximativ la treimile fațadei, cel estic este chiar la joncțiunea cu corul. Aspectul contraforților (au acoperișuri în pupitru, cu o placă de ciment), lipsa aruncătorilor profilați din piatră este totalmente străin de contraforții medievali. La colțul vestic al zidului pietrele fasonate de colț au rămas netencuite, fiind un indiciu sigur al datării medievale a zidului. Soclul este și în acest caz din piatră neprelucrată, fără profilatură. Zidul este străpuns prin două ferestre semicirculare, de mărime asemănătoare cu cele sudice, însă sunt la o cotă puțin mai joasă.

Corul, cum s-a văzut, este un spațiu poligonal, tipic medieval târziu, sprijinit de nouă contraforți. Fața contraforților este construită din blocuri fasonate de piatră, contraforții dispun de acoperișuri în pupitru, din piatră (care face parte din structura originală) respectiv au câte două aruncătoare aproximativ la treimi. La cor s-a păstrat și soclul profilat, având o profilatură simplă, formată din scotie și kyma. Fațada sudică dispune de patru contraforți, împreună cu cel care susține arcul de triumf și cel de la colțul estic, care are deja o direcție oblică. Soclul decroșat este înalt, poartă urmele a mai multor reparații, dar i s-a păstrat profilatura superioară.

Închiderea estică a corului. Pe cele trei laturi ale închiderii se deschide câte o fereastră în arc frânt, tratarea arhitecturală a laturilor în mod firesc este identică cu cea a fațadei sudice a corului. Fereastra laturii estice este mai îngustă și are parapetul mai ridicat decât celelalte ferestre gotice ale corului.

Fațada nordică a corului același tratare arhitecturală ca și fațada sudică (soclu, compoziția axelor de goluri etc.) însă găsim și niște diferențe firești. Lipsește contrafortul din axa 13 (numărul axelor este conform releveelor actuale), respectiv fațada are o singură fereastră, în dreptul ferestrei centrale a fațadei de sud. Această fereastră cu închidere în arc frânt este mai îngustă respectiv mai scundă (dar cu parapetul mai înalt) decât ferestrele „normale” ale corului, și nu are ancadrament (cel puțin pus în valoare).

Parterul turnului este pavat cu plăci masive de piatră, abia prelucrate. Spațiul era acoperit de o boltă semicirculară, cu axa N-S. Urma bolții (umerii și amprenta) s-a păstrat foarte clar. Astăzi deasupra urmelor bolții găsim planșeu de lemn. Spre navă se deschide o ușă în arc frânt, cu ancadrament de piatră, de stil gotic, având o profilatură formată din semitor între cavete adânci.

Etajul I. al turnului este amenajat aproximativ la nivelul etajului I. medieval, deoarece nivelul de călcare corespunde cu nivelul de prag al ușii obturate menționate, din peretele vestic. Ușa se recunoaște ușor și în starea sa obturată: se include într-o nișă adâncă, boltită.

Etajul II. de asemenea are o ușă spre vest, spre pod, pragul căreia corespunde cu nivelul de călcare al etajului. Ușa nu dispune de ancadrament sau tâmplărie, este doar un gol. Nișele ferestrelor de la etajul II. dispun de tavan din grinzi alăturați, pe peretele netencuit din interior al turnului se vede că nu au arce de descărcare.

Coiful turnului se sprijină pe târnațul deschis prin „arcade” de lemn, pe acest nivel se găsesc și cele trei clopote ale bisericii (fig. 39.). Pe una dintre grinzile în poziție oblică a târnațului găsim o inscripție, se pare cu nume de meșter și cu datare: BALOG 1824 28 AG. Structura coifului pare a fi ulterioară față de structura târnațului.

În turn sunt trei clopote, cel mai vechi a fost realizat în 1761, conform inscripției: ISTEN DITSOSSEGERE TSINALTATA AZ • BANFI HUNYADI REFORMATA EKLESIA/ AZ MAGA PINZIVEL : ANNO 1761. Clopotul mai mare a fost turnat în 1925, cel mic în 1968.

Bogăția amenajării interioare a navei se potrivește cu monumentalitatea bisericii. Cel mai spectaculos element al interiorului este tavanul casetat pictat, unul dintre cele mai mari din Transilvania, care acoperă nava, respectiv partea superioară a golului în arc frânt al arcului de triumf spre cor (aici se găsesc 13 casete complete).

În mod firesc tavanul navei (compus din 8 x 25 de casete pictate, însă, cum vom vedea, rândul sudic a fost puternic afectat de refacerea zidului sudic) este la o cotă mai joasă decât tavanul corului, casetele cu o compoziție centrală, care se repetă în linii diagonale au fost realizate în 1705 conform inscripției, și pot fi legate pe bază stilistică de activitatea acelui meșter cu numele de familie Felvinczi (căruia nu i se cunoaște prenumele), care lucrase la un nivel foarte înalt și la bisericile reformate din Domoșu și Văleni. Casetele sunt ornate cu 8 tipuri de decor. Pe casetele 3 și 4 dinspre cor al rândului central se pot citi inscripții lungi în limba maghiară, care din păcate nu dezvăluie numele meșterului tavanului. Inscripția casetei 3 înscrisă într-o coroană circulară de lauri: SERKENGEttE Ez/ Sz:(ent) MUNKÁRA: A: B:(ánffy) Hu/NYADI Sz:(ent) GYÜ/LEKEZETEt: AZ: I(s)t(e)N/ BESZEDEBŐL: TISZ/T(eletes) CSENGERI PETER:/ URAM: B:(ánffy) HUNYADI/ L:(elki) PASZTOR: AZZAL: AZ/ MI VAGYON: HAGG:(eus) 1: V(er)S: 8/ MENJETEK: FEL: A: HEGJRE:/ HOZZATOK: FAKAt: EPiCSE/tEK: MEG: AZ: UR HA/ZAT. În interiorul coroanei se vede un braț ce ține o carte deschisă cu inscripție scrisă cu litere mult mai mici pe pagina din stânga: KIALtS/ TELI TO/ROKKAL/ MINT: A:/ TROMBI/TA: ISA(jás)/ V8: V(er)S 1.[2] Pe pagina din dreapta se poate citi: EDD: MEG/ E: KONJVEt/ MENJ EL: ÉS/ SZOLJ AZ: JZ/RAÉL HAZA/NAK: EZEK/ 3 V(er)S 1.[3] În cele patru colțuri ale casetei au fost înscrise: ANNO/ DO(mi)NI/ 17/ 05. Inscripția casetei 4 este de asemenea într-o coroană circulară, în colțurile casetei a fost înscrisă data în mod identic: EPITTETTE: EZ/ MENYEZETET: B:(ánffy)/ HUNYAD: VAROSSA:/ NAGY INSEGI: KÖZÖTT:/ NEM: ERÖVEL: SEM: HATA/LOMMAL: HANEM: A: JEHOV/ANAK: LELKE: ALTAL: ZACh/ 4: V(er)S: 6: IFJU: BUZAS:/ MARTO(n): BIROSAGABAN/ KOV(á)CS: JANOS: KUDO(r)/ MARTON: PETER:/ ISTVAN POLGARSAGOKBAN. (A construit acest tavan orașul Huedin, între mari nevoi, nu cu forța nici cu puterea, dar prin sufletul lui Iehova, în timpul judelui Márton Búzás jun., și al consilierilor János Kovács, Márton Kudor, István Péter.).

Tavanul casetat poartă urmele a mai multor intervenții ulterioare. Rândul sudic al casetelor, concomitent cu reconstruirea peretelui sudic (1772) după cutremurul din 1765 a fost înlocuit de niște casete pictate de dimensiuni mai mici, astfel aici sunt 26 de casete (astfel numărul total al casetelor este 7 x 25 + 26, adică 201), dar trebuie să remarcăm faptul că două casete ale meșterului Felvinczi s-au păstrat la locul lor original la capătul vestic al rândului, deci rândul nu a fost înlocuit total. Cele două casete s-a păstrat pe pozițiile 2 și 3, scândurile însă au o altă direcție decât la restul tavanului, deci au fost mișcate, și doar una dintre ele urmărește logica compoziției decorative (care în mod firesc înseamnă că rândul sudic a fost schimbat, dar aceste două piese au fost „salvate” cu ocazia lucrărilor). Din păcate nu cunoaștem meșterul care a realizat casetele pictate ale rândului sudic. Pe tavan pot fi zărite mai multe schimbări de scânduri pictate, sau casete rezugrăvite cu vopsea de ulei, etc. Pe baza a două inscripții pe o casetă deasupra tribunei de vest se cunoaște că tavanul a fost reparat într-o oarecare măsură în 1942 (de Vincze István) și în 1963 (de Ambrus D. Ferenc).

Tribuna vestică a corului a fost construită din lemn, se sprijină pe șase stâlpi de lemn realizați cu barda, având capiteluri profilate, cu decor modest. Tribuna a fost construită cu pene de lemn. Astăzi tribuna poartă o zugrăveală de vopsea de ulei de culoare maro. Sub stratul de vopsea, în lumina razantă pe parapetul tribunei se poate observa ornamentica vegetală și florală pictată, respectiv chiar și inscripția de an, probabil 1780 (cum observă restauratorul Ferenc Mihály, tavanul cu casete pictate al corului a fost realizat în 1780, de atelierul Umling).

Băncile din navă de asemenea sunt vopsite în maro, pe bază stilistică (profilatura spătarelor laterale) pot fi operele atelierului Umling, pe parapetele băncilor din față în lumină razantă de asemenea se observă pictură decorativă vegetală și florală. Se remarcă figura unei păsări pe parapetul băncii din rândul nordic într-o casetă de sondaj (deschis de restauratorul Ferenc Mihály), care are o analogie foarte frumoasă pe tavanul casetat al corului.

Este o operă deosebită amvonul cioplit în piatră de renumitul sculptor renascentist târziu din Chidea (jud. Cluj), Dávid Sipos (†1762), adus din biserica reformată părăsită din Dragu (jud. Sălaj) în anul 1969.

Panierul are două laturi inscripționate, celelalte sunt decorate cu vrejuri de flori sculptate cu mare măiestrie. Pe cele două laturi inscripționate găsim blazoanele comanditarilor, familiile Rhédey și Wesselényi (familia Wesselényi avea un centru domenial la Dragu). Pe latura din stânga, deasupra inscripției se vede blazonul cu lebădă al familiei Rhédey, și inscripția B(áró) R(hédey) S(usánna) (1716–1771). Inscripția laturii din stânga este versetul 169 din psalmul 119 al regelui David: SZ(ent):/ DÁ(vid):/ SOL(tárok): K(önyve): CXIXR(!) 169 V(ers)/ KÖZELGESSEN AZ/ ÉN KIÁLTÁSOM A TE/ ORTZÁD ELEIBEN/ URAM A TE BESZÉDED/ SZERINT TÉGY BÖLTSé/ ENGEMET. Pe latura din dreapta se poate citi inscripția: SZ(ent):/ DÁ(vid):/ CXIX SOL(tárok): KÖN(yve) 82 V/ A TE BESZÉDEDNEK/ KIVÁNSÁGA MIAT/ EL: FOGYATKOZTAK/ AZ ÉN SZEMEIM/ EZT MONDOM MI/KOR VIGASZTALSZ/ MEG ENGEMET.[8] Deasupra blazonului cu sirenă se văd literele B(áró) V(esselényi) F(erenc) (1705–1775).

Amvonul vechi a avut un plan octogonal sau hexagonal, sprijinit pe un picior de siluetă elegantă, zveltă, asemănător unei piramide întoarse cu laturi arcuite.

Peretele vestic al navei este format doar din „stâlpul” sudic al arcului de triumf monumental. Acest perete este acoperit aproape în totalitate de uriașa placă comemorativă a eroilor căzuți în primul război mondial.

Bolta gotică târzie a corului s-a prăbușit cu ocazia cutremurului din 1765, tavanul casetat a fost realizat în anul 1780 de către membrii ai celei mai importante familii de tâmplari-pictori din jurul Clujului, fii lui Lőrinc Umling, János și Lőrinc.

Tavanul este compus din 9 x 11 de rânduri complete (casetele au formă dreptunghiulară și nu pătrată ca și la navă), completat cu 14 casete (aproape) complete în închiderea estică a corului. Pe opera Umlingilor găsim o serie lungă de figuri animaliere (o adevărat bestiariu), blazonul cu vultur bicefal al Imperiului Romano-german, simboluri ale Bisericii Reformate (pelicanul cu puii, Masa Domnului etc.), decoruri vegetale și compoziții figurative mai mici într-o rezolvare mai provincială, dar foarte pitorească.

Remarcăm faptul că în rândul 3 de la est, la cele două capete apar două animale fantastice, grifonul și sirena, care însă sunt și figurile de blazon ale familiilor Bánffy și Wesselényi. Se cunoaște că Gheorghe Bánffy (1739–1805, fiul lui Gheorghe Bánffy înmormântat în cripta bisericii), comite de Crasna și Dăbâca, era proprietarul a unor moșii importante în jurul orașului, împreună cu soția sa, Susana Wesselényi (1743–1800) – reprezentarea animalelor de blazon ale lor poate fi un gest din partea enoriaşilor spre patroni, asemănător blazoanelor medievale regale din bisericile parohiale, dar poate indica și un sprijin al lucrărilor din partea familiei aristocratice. Tavanul casetat poartă trei inscripții, pe trei casete din aceeași ax. Textul inscripțiilor (de la vest spre est), pe prima casetă: AO 1780 ESZTen(dőben)/ Gyalai K. Istvan/ Prédikátorságá/ban Tzutza Istv(án)/ Curátorságában/ Lukáts István Bi/roságában, Tsonka/ János és Mezeyi Já/nos Egyházfisá/gokban Isten Di. Pe a doua casetă cuvântul se continuă (lucru altfel destul de rar la textele tavanelor casetate): tsőségéhez valo buz/goságábol a B Hu/nyadi Ref. Ekklé/sia maga Költségé/vel készitette ezt/ az Menyezetet/ Kolosvári Asz/talos Lőrintz/ (és) János által.[9] Pe a treia casetă se citește o învățătură creștină: Haszontalan re/ád nézve te Ember/ a meg ékesittetett/ Szép Templom ha/ te magod belől/ ékes nem Vagy/ Sz. Léleknek Ke/gyelmével és az/ Keresztyéni/ virtusokkal.

Intrarea sacristiei era probabil prin aceea nișă semicirculară a peretelui nordic care dispune și de un ancadrament de piatră profilat doar prin teșirea muchiei (fig. 60.). Pe ancadrament se observă o inscripție zgâriată (probabil) ulterior: HIT(! hic?) RIRECZIT(! requiescit?) MARTINUS SZABO ANNO 1678 D 26 (…).

Tribuna estică poartă orga monumentală de stil neogotic, opera vestitului meșter constructor de orgi István Kolonics din Târgu Secuiesc, din anul 1874. Tribuna are o structură asemănătoare cu cea a tribunei de vest, stâlpii de lemn care susțin parapetul au capiteluri cioplite aproape identice cu cele de vest. Grinzile tribunei au fost prelucrate cu barda și aici. Parapetul tribunei are un sistem casetat, casetele sunt separate prin șipci cu profilatură de factură rococo provincial.

Dr. Weisz Attila, istoric de artă, studiu 2018